e usor a scrie

Multe flori sunt dar putine 

rod in lume sa o poarte

toate bat la poarta vietii

dar se scutur multe morate

E usor a scrie versuri

Cand nimic nu ai a spune

Insirand cuvinte goale 

Cand din coada au sa sune

Dar cand inima-ti framanta 

Doruri vii si patimi multe 

Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne'nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu aï de spus.

MIHAI   EMINESCU- CRITICILOR MEI

ai grija

ai grija de gandurile tale
pentru ca se vor transforma in vorbe

ai grija de vorbele tale
pentru ca se vor transforma in fapte

ai grija de faptele tale
pentru ca se vor transforma in obiceiuri

ai grija de obiceiurile tale
pentru ca vor deveni caracterul tau

ai grija de caracterul tau
pentri ca el na influinta destinul tau.... viata ta

FRANK OUTLAW

POET

 "sa torni rime rele
cu dactile in galopuri
cu ganduri nemistuite
sa-n gresesti mai multe topuri

 si cand vezi vreo  femeie
sa te inchini pana la pamant
si de-a sta ca sa-ti  vorbeasca
sa inghiti orice cuvant

nespalat , neras sa umbli
si rufos si desuchet -
toate acestea impreuna
te arat-a fi poet "

                                                                                MIHAI EMINESCU - POET 

o melodie preferata

fumul toamnei

Sub gene curg ultimii fluturi. Îngrop, odată cu singurătățile mele, lumina, surâsul stelelor, anotimpul soarelui. Îngerii mei, cu aripi de ceară, își aruncă pe rând inimile de hârtie, urmând să-și confecționeze altele...din frunze uscate cu miros de tutun. Urmez și eu, de altfel, să-mi ard lumile din suflet, să găsesc vreo altă inimă și s-o cuibăresc în piept, între coaste, să-mi leg aripile, când toamna-mi pleacă păsările...cocorii-și părăsesc cuibul de deasupra mea, curmându-mi așteptările de a rămâne până târziu, aproape de iarnă, știind că anul ăsta au fost ai mei.
Și mi-am legat inima la ochi cu o rază de soare...deși nu știu dacă n-a fost cumva tot timpul oarb
E o stare fragilă. Îmi cuibăresc strigătul frunzelor în piept, aștept cu lașitate iubirea cu miros de vară, de soare, iubirea deplină, tresărirea pleoapelor..Eu, cea mai curajoasă fată între cocorii ei, mă ascund de mirosul alcoolic al toamnei. Și mi-ar plăcea să fug de ea. Iubirea e, în fond, mai puternică decât vântul, decât zvâcnirea, decât cutremurul.
Și-aștept iubirea completă, deplină, în toamna asta sălbatică, liberă.

Toamna e starea mea fragilă. E drumul meu strâmb pe care o apuc atunci când nu-mi mai găsesc inima, atunci când caut iubirile care s-au dus...nu știu unde...
Și e toamnă și e trist...Curg ultimii fluturi sub gene.

And maybe we won't feel so alone before we turn to stone.

un viitor care a fost

Viitorul e trecutul la prezent….dar trecutul ramane trecut caci prezentul stii sigur k va schimvba un viitor care a fost deja… ”