desen

o poezie scri8sa mai demult

Te voiam aici să-mi smulgi de pe inimă

ghimpii care au crescut

unde ești, ca să te strig,

suflet crud?

de ce mă lași să mă învârt

într-un labirint abstract, pătrat,

căci e ca și cum nu mi-aș găsi locul

într-o sală atât de goală

am căutat un loc în inima ta

ca o lună pe cerul ei

dar cerul s-a acoperit cu nori

și n-a mai avut nicio scăpare

mi-aș fi dorit să fii aici

să mă iei dintr-o luptă atât de nedreaptă

cu armata lacrimilor mele

căci sunt eu împotriva mea

dar te-am căutat într-un întreg pământ

și în privirile mele te vedeam plecând

și în gândul meu te auzeam strigând

și în pașii mei

găseam bătaia inimii tale

mi-amintesc cum m-ai rugat

să ne cumpărăm universul nostru

dar unde e, acum, sufletul cu care să-l împart?

pentru că niciun rege

oricât ar fi de drept

nu poate cârmui o împărăție

de unul singur